La fel ca şi în cazul plăţii la gri a angajaţilor, cu o sumă înscrisă în cartea de muncă, şi o altă sumă încasată în realitate, dimensiunile fenomenului muncii suplimentare neplătite sunt greu de estimat de către instituţiile de resort ale statului, pentru că fenomenul este încurajat de o complicitate din partea victimei – angajatul forţat să muncească în plus pe aceiaşi bani. De frică să nu-şi piardă locul de muncă, foarte puţini români au depus în ultimul an reclamaţii legate de orele de muncă suplimentară neplătite, deşi reprezentanţii sindicatelor spun că aceste practici persistă.

66% din români fac ore suplimentare

Conform unui studiu realizat recent de către Institutul pentru Evaluare şi Strategie, în aproape două treimi din firmele din România se depăşeşte cu brio limita de 48 de ore de muncă pe săptămână, impusă în spaţiul european. Mai grav e că în peste 45% din cazuri munca suplimentară nu e e retribuită în niciun fel, fiind considerată de la sine înţeleasă de către patronat. Cu toate că majoritatea îşi dedică opt - nouă ore pe zi activităţilor de serviciu, 66% dintre angajaţi susţin că lucrează ore suplimentare, dintre care 55% lucrează atât în week-end, cât şi în timpul săptămânii, iar un cumul de 47% o fac des sau foarte des. „Absolvenţii de studii superioare tind să lucreze într-o măsură mai mare decât celelalte categorii, în cursul săptămânii, în timp ce persoanele cu studii primare contribuie în mai mare măsură la procentul celor care lucrează mai degrabă în week-end suplimentar. Cele mai disponibile categorii pentru a lucra des şi foarte des peste program sunt persoanele de vârstă medie (36 - 50 ani), angajaţii cu program flexibil şi cei care lucrează între cinci şi şapte ore în medie pe zi”, precizează evaluatorii I.R.E.S.

Deşi conform Codului Muncii munca suplimentară nu poate fi făcută împotriva voinţei sala