Încetinesc tranzitul digestiv, cresc tonusul sfincterului anal sau absorb toxinele din colon. Antidiareicele protejează prin diverse mecanisme, iar eficienţa lor depinde de cauza bolii.
Dacă despre ceaiul de mentă se ştie că are efect antiseptic asupra tubului digestiv şi că poate fi administrat şi copiilor mici, diferitele medicamente din categoria antidiareicelor au indicaţii specifice, în funcţie de modul de acţiune. Astfel, unele antidiareice acţionează prin scăderea peristaltismului intestinal, adică a tranzitului, iar altele prin realizarea unui strat de protecţie la nivelul mucoasei intestinale. Acestea din urmă, numite şi „protectoare", se eliberează fără prescripţie medicală şi sunt indicate mai ales în caz de diaree provocată de toxiinfecţii alimentare.
Disponibile pe piaţă sub formă de pulbere, la plic, ele se transformă la nivelul intestinului într-o substanţă vâscoasă, ce protejează mucoasa şi absoarbe toxinele, inactivându-le. Tot prin mecanism absorbant acţionează şi preparatele pe bază de cărbune medicinal sau de subsalicilat de bismut. Medicamentele protectoare se pot administra şi în cazul bolilor diareice însoţite de dureri abdominale, de umflarea abdomenului (distensie) sau de febră. Aceste cazuri, precum şi diareea cronică, impun vizita la medic, pentru un diagnostic clar (colită, sindromul colonului iritabil, boală Crohn sau malformaţii ale colonului) şi pentru un tratament cu efect de durată.
Pot duce la constipaţie
Antidiareicele care scad peristaltismul sunt, în general, contraindicate în caz de toxiinfecţii, pentru că măresc durata tranzitului intestinal şi favorizează astfel înmulţirea germenului patogen care colonizează intestinul. Astfel de medicamente sunt substanţele anticolinergice, precum cele din Scobutil şi cele opiacee, precum Codeina şi Loperamida. Ele pot duce la apariţia constipaţiei şi, rar, la ocluzie
