Romania a trecut printr-un balon imobiliar (rezidential) care s-a spart - asa cum si trebuia. Pe langa efectele directe din piata imobiliara, exista si alte efecte mai putin vizibile. Exista cazuri de firme viabile care au fost practic ingropate de spargerea balonului, scrie Mihai Marcu pe blogul sau.
Exemplu foarte simplu, cazul este evident fictiv si descrie o situatie:
In 2007, an de maxima efervescenta economica, o firma de comert era la maximul activitatii. Cifra de afaceri era mare, marjele de asemenea - economia duduia. Sa presupunem ca avea vanzari de 100 de lei.
Pe fondul acestor rezultate, actionarul decide ca se pricepe la imobiliare si ia un credit de investitii pentru constructia unui sediu nou de birouri, garantat cu ce mai avea prin firma si cu cladirea; creditul avea o valoare de 60 lei.
In anul 2008, in martie, cresterea preturilor in imobiliare se opreste, si incep sa o ia pe o panta descendenta. Nimanui nu-i pasa. Firma in cauza inca avea vanzari bune, constructia merge inainte, inca mai plateste ratele; vanzarile scad putin, dar nu-si pune nimeni probleme.
In 2009, recesiunea se instaleaza total; vanzarile scad la 50% fata de varf (acum:50 lei), si nu mai pot acoperi activitatea curenta; de plata ratelor la credit nici nu se pune vorba. Datoriile depasesc cifra de afaceri si firma in cauza intra in incetare de plati -> insolventa.
Cladirea de birouri (nefinalizata) valoreaza mai putin, neacoperind datoriile; activitatea de baza merge la nivel de avarie.
Astfel, din cauza unei investitii nefericite, firma ajunge dintr-o afacere de succes intr-un esec supraindatorat, fara cai evidente de iesire. Valoarea de lichidare este neglijabila.
Asta s-a intamplat - investitiile imobiliare facute de "amatori" in domeniu, atrasi de gold rush, au ingropat afaceri viabile. Pag
