Fără măsuri concrete de aducere sub control a datoriei publice, România are şanse reale de a intra, în următorii ani, în clubul ţărilor UE percepute a avea probleme de solvabilitate. În numai doi ani de zile, de la finele lui 2008 până la sfârşitul acestui an, datoria publică a României se va dubla, ajungând să reprezinte aproximativ 35% din PIB. Avansul soldului datoriei publice este remarcabil, nu mai devreme de 2006 acesta reprezentând 15% din PIB. Mai mult, perspectiva c
Fără măsuri concrete de aducere sub control a datoriei publice, România are şanse reale de a intra, în următorii ani, în clubul ţărilor UE percepute a avea probleme de solvabilitate.
În numai doi ani de zile, de la finele lui 2008 până la sfârşitul acestui an, datoria publică a României se va dubla, ajungând să reprezinte aproximativ 35% din PIB. Avansul soldului datoriei publice este remarcabil, nu mai devreme de 2006 acesta reprezentând 15% din PIB. Mai mult, perspectiva creşterii datoriei publice se va menţine şi în anii ce vin, în absenţa unei creşteri economice cât de cât robuste, ea putând ajunge uşor la 40%-50% din PIB până în 2013. Această evoluţie va pune o presiune crescândă asupra ratelor de refinanţare. Un guvern este considerat solvent atâta timp cât pieţele financiare consideră că acesta îşi poate achita valoarea prezentă a împrumuturilor viitoare. Un exemplu recent este Grecia, care a trebuit să recurgă la ajutorul instituţiilor internaţionale pentru a-şi refinanţa datoria publică. Costul refinanţării ajunsese atât de ridicat, încât era clar că resursele viitoare ale Guvernului ar fi fost insuficiente pentru achitarea datoriei contractate.
O condiţie necesară a acestei solvabilităţi a Guvernului este ca rata de creştere a datoriei publice să fie inferioară ratei dobânzii. În caz contrar, datoria publică se acumulează într-un mod din ce în ce mai accelerat, pân