Nu sunt multe locuri în Bucureşti cu o istorie atât de bogată ca Pasajul Villacrosse. Prin 1655, în urma unor vânzări succesive, proprietară a locului ajunge bogata mânăstire Mihai-Vodă. Din pricina învecinării cu domeniul contelui Constantin Bălăceanu, care îşi pierduse capul înfruntându-l cu oaste austriacă pe Vodă Brâncoveanu, egumenul vinde locul vel armaşului Bunea Grădişteanu, omul Puterii, cu dare de mână şi strângător de moşii, cum dovedeşte un document din anul 1696.

Câţiva zeci de ani mai târziu, stăpân va fi marele vornic Scarlat Câmpineanu care, pe la începutul secolului al XIX-lea, zideşte acolo un han pentru "muşterii înstăriţi". După moartea vornicului, hanul va fi con¬dus cu mână de fier de vorniceasa Luxandra, mama marelui revoluţionar Ion Câmpineanu. La moartea ei, petrecută în 1829, fetele moştenesc casele părinteşti, situate - cu aproximaţie - pe actuala stradă Eugeniu Carada, hanul revenindu-i lui Ioan, care îl va vinde în 1832 dragomanului Petrache Serafim (tălmaci de limbă rusă pe lângă împăratul Napoleon în campania din Rusia) şi fratelui acestuia, doctorul Ion Serafim, absolvent în anul 1815 al Facultăţii de Medicină din Paris.

Nu a fost o vânzare obişnuită. Iată şi de ce: Ion Câmpineanu, boier cu vederi liberale şi membru fondator al Societăţii Filarmonice, dorea să transforme "hanul părintesc" în¬tr-un "Palat Filarmonic" cu bibliotecă, săli de conferinţe şi o sală de teatru în vederea găzduirii Teatrului Naţional. Să se observe că proiectul său prefigura în detaliu Ateneul Român, înfiinţat, ca multe alte instituţii ce vizau emanciparea românilor, abia peste trei decenii, când ruşii îşi pierduseră calitatea de "putere protectoare" în urma Războiului Crimeii.

Or, aflându-se în plin proces cu ţarul Nicolae I pentru moştenirea posesiunilor cantemireşti din Bugeac, Câmpineanu era rău văzut de baronul Ruckmann, consulul Rusi