Iminenta moarte a echipei Politehnica si aparitia ACSMU Poli reprezinta experiente din care nu numai fotbalul, dar si celelalte sporturi din Iasi pot trage invataminte. Cu fotbalul de la Politehnica, nu mai e mare lucru de facut. Toate sperantele sint in noua grupare, ACSMU Poli Iasi, nascuta dintr-o fuziune cu Tricolorul Breaza, o echipa care are un loc asigurat in liga a III-a, dar poate juca legal in esalonul secund, daca se retrage vreo echipa din campionat. Cum International Curtea de Arges si-a semnat actul de deces, iar Farul Constanta are exact sansele Politehnicii de a evita acest deznodamint, ipoteza raminerii fotbalului iesean in liga a doua este mai mult decit probabila si, daca lucrurile se misca repede, poate se incropeste o echipa care sa atace promovarea chiar in acest sezon. Intr-un interviu aparut astazi in sectiunea de sport al "Ziarului de Iasi", unul dintre initiatori, fostul fotbalist al Politehnicii, Adrian Ambrosie ("Ata" pentru prieteni) a spus ca noua echipa are deja asigurate fondurile necesare pentru a juca in esalonul secund. Din pacate, insa, iminentul deces al Politehnicii doare la inima pe foarte multi suporteri cu singe alb-albastru in vene si nu poate fi usor trecut cu vederea. Nu stim ce se va alege de proiectul ACSMU Poli, daca va avea mai mult succes decit Politehnica recreata de primarul Nichita, insa pina atunci trebuie sa reiteram pentru a nu stiu cita oara, cauza principala a acestei drame fotbalistice: lipsa unui sprijin privat puternic. Nu numai pentru ca echipa a trait de la an la an la limita subzistentei in primul esalon, asteptind ca un dar de la Mesia drepturile de televizare si tremurind in fiecare primavara din cauza licentei. Dar, mai ales pentru ca finantarea publica (care cu exceptia Mobilis din ultimul sezon a avut ponderea principal-covirsitoare in buget) a aruncat, pe nedrept, echipa in virtejul luptelor politic