Un electronist promiţător a decis să îmbrace hainele preoţeşti pentru a urma tradiţia familiei. Crescut în apropierea prelaţilor greco catolici, martiri în închisorile comuniste, Cristian Borz a reuşit să îndeplinească unul din cele mai importante vise ale lui Iuliu Maniu: ridicarea unei biserici.

După absolvirea Liceului Industrial din Şimleul Silvaniei, Cristian Borz a lucrat vreme de un an ca electronist tot în urbea de „sub Măgură”. La 19 ani a hotărât să devină preot greco-catolic. „Alegerea n-a fost întâmplătoare. Eu aveam două mătuşi călugăriţe greco-catolice, închise pentru credinţa lor în puşcăriile comuniste. În casa lor am cunoscut şi preoţi care au suferit în timpul comunismului. Destinul lor şi al Bisericii Române Unite cu Roma m-a impresionat, aşa că la 19 ani m-am înscris la teologie”, îşi aminteşte părintele Borz.

Prima slujbă, în casa lui Iuliu Maniu

Cristian Borz a fost hirotonit ca preot în 28 februarie 1999 şi trimis la Şimleul Silvaniei, pentru a-l ajuta pe protopopul greco-catolic de acolo. „Episcopul Virgil Bercea mi-a cerut, apoi, să mă duc în Bădăcin, satul lui Iuliu Maniu, şi să înfiinţez o parohie acolo. Mai mult, trebuia să mă ocup şi de punerea în aplicare a testamentului marelui om politic, care, fiind un fervent credincios greco-catolic, şi-a lăsat aproape întreaga avere bisericii”, explică preotul din Bădăcin.

Primele slujbe le-a ţinut chiar în casa marelui om politic, pe care comuniştii s-au străduit s-o distrugă transformând-o în depozit de îngrăşăminte sau casă pentru copii cu handicap. Şi aproape că au reuşit, dar casa se încăpăţânează încă să rămână în picioare. De doi ani a fost concesionată Bisericii greco-catolice, iar părintele se străduie să strângă fonduri pentru reabilitarea ei.

Un vis împlinit post-mortem

Încă de la început, Cristian Borz a dus