Nici măcar nu ştiu cum să încep...
Mă gândesc de multe ori la Tine... Mă gândesc la Tine când mă doare sufletul... când mă simt singur... când simt că nu mai Stiu pe unde s-o apuc şi că drumul mi se înfundă... Uneori mă gândesc la Tine când mă simt mintit, înselat, rănit chiar de cei pe care i-am crezut aproape...
Nu merg aproape niciodată la biserică, mi se pare inutil... Nu mă curăță sufleteşte... Nu atâta vreme cât acolo sunt oameni... Aş prefera să intru într-o biserică goală, poate părăsită, uitată. Acolo aş fi numai cu Tine... Dar, oricum, nu am nevoie de nişte ziduri, nici măcar de biserică, pentru a Te regăsi, ştiu asta...
Nu dau de pomană. Cel puţin nu în metrou, nu la colț de stradă. Acolo e numai "industrie", "afacere", o ştim cu toţi...
Nu sunt un bun crestin. Chiar dacă nu răspund cu aceeași monedă, nu iert pe cei care mi-au făcut rău. Nu ştiu, nu pot şi nici nu vreau să fac asta. Să întorci şi celălalt obraz mi s-a părut întotdeauna o neghiobie, nu o dovadă de bun crestin...
Nu citesc cărticele de rugăciuni în metrou. Nu mă închin în autobuz, când trece pe lângă câte o biserică. Toate astea mi se par gesturi de un exhibiţionism dezgustător...
Nu ştiu să mă rog. N-am învățat pe dinafară nicio rugăciune. ştiu însă că Te rog de fiecare dată să ai grijă de cei pe care îi iubesc. Uneori Te rog câte ceva şi pentru mine... Să-mi dai putere, înţelepciune, răbdare şi să-mi arăţi Drumul...
Stiu că nu sunt numai eu cel care Te roagă... Probabil, sunt milioane în fiecare moment... Probabil, cei mai mulţi dintre noi, egoişti, mincinoşi, răi, desfrânaţi... Vei fi obosit, cred, să ne asculţi... Vei fi obosit, cred, să mai lupţi pentru noi si să mijlocesti iertarea noastră "mai sus"...
Nu îti cer nimic pentru mine astăzi. De fiecare dată, încă o dată si încă o dată, m-ai salvat, am
