Mai multi cititori ai articolului "Opozitia autista" mi-au reprosat ca nu ma aplec si asupra guvernarii Boc, cu plusurile si minusurile sale. Contextul economic si politic in care a venit la putere guvernul condus de Emil Boc a fost total nefavorabil. Criza mondiala isi arata deja coltii, economia Romaniei nu avea cum sa se sustraga crizei, este strans legata de piete globalizate prin sistemul bancar integrat, multinationalele care functioneaza la noi, exporturile care se adreseaza, cum e si firesc, preponderent tarilor din Uniunea Europeana.
Fara o productie de bunuri si servicii vandabile (cu exceptia a doua trei produse, Loganul, produsele Nokia), exporturile noastre se bazau mai mult pe materii prime, fara valoare adaugata mare. Venind dupa o perioada bogata in resurse financiare conjuncturale (banii din privatizari, de la capsunari, din fluxuri financiare externe), socul produs de criza a fost cu atat mai mare.
“Impreunarea” cu PSD, in lipsa altei variante de guvernare, a condus la prelungirea politicilor populiste, prin care guvernul “tot da si da si da”, fara sa stie de unde.
Incercarile timide de reparare a gravelor dezechilibre structurale mostenite de la guvernarea Tariceanu s-au lovit de rezistenta indarjita a PSD, acceptata de PD-L, ambele partide aflandu-se in campania electorala pentru prezidentiale. Ultimele 4 luni ale anului 2009 au fost pierdute, guvernul demis prin motiune de cenzura neavand posibilitatea de a adopta masuri decisive.
Circumstantele atenuante se cam opresc aici.
Erorile guvernului Boc
1. Prima eroare o reprezinta acordarea pensiei minime garantate. De acest ajutor au beneficiat mai mult de 1 milion de persoane, primind fiecare aproape 100 de euro pe luna. In conditiile neaplicarii principiului contributivitatii, iar munca la CAP era insoti
