Turiştii care vin pe litoral trebuie să-şi pregătească, pe lângă banii de concediu, şi un fond de rezervă pentru şpaga de dat tablagiilor care stau la pândă pe drumurile publice pentru a-şi rotunji veniturile.

Se ştie că pădure fără uscături nu există. Nici Poliţia Rutieră nu face excepţie de la această zicală, iar scandalurile în care au fost implicaţi agenţi de la Circulaţie dovedesc acest lucru. Există printre oamenii legii şi personaje care au alt scop decât grija pentru respectarea legii sau un scop complementar să-i spunem. Criza se simte şi în rândul poliţiştilor, care sunt la rândul lor funcţionari publici, ce-i drept cu statut special. O parte din acest „risc" al diminuării salariului a fost însă transferat asupra unei categorii de „sezonieri" - turiştii. Fie că sunt români sau străini, turiştii pot cădea uşor pradă unor agenţi de circulaţie care stau la pândă, cu ochi hulpavi, în căutare de persoane dezorientate din cauza străzilor necunoscute, pe care să-i sancţioneze cât ai clipi. Şi nu e vorba de sancţiune, pentru că rare sunt cazurile în care se ajunge aici. Practic, de cele mai multe ori, interesul ambelor părţi coincide, adică atât oamenii „legii", cât şi turistul, doresc să rezolve cât mai rapid problema, adică să ajungă la o înţelegere. Pentru că „time is money" şi locul de prins în „plasă" nu poate sta prea mult ocupat. Este aşteptat altul la rând, care să bulibăşească intersecţia, semnele de pe strada respectivă, să taie linia etc. Am auzit poveşti de acest gen de m-am săturat şi majoritatea cred că sunteţi de acord cu mine, că nu sunt invenţii. Un turist venit în concediu la mare îmi povestea cum într-o noapte, cam pe la două-trei, a intrat pe contrasens - e adevărat, din neatenţie - pe o stradă cu sens unic. Strada: pustie. Niciun vehicul la orizont, cu excepţia unei maşini de poliţie care stătea un pic mai încolo, la cotitură. Aşteptând „