„Un om avea un câine. Şi când îl chema, îi zicea : «Pufi, vii sau nu vii?» Iar Pufi venea sau nu venea”. Sub semnul acestei mostre de umor sec ar fi putut să stea concursul de frumuseţe şi talente canine organizat, vineri după-amiaza, la Iulius Mall Timişoara. Dincolo de probele şi exponatele cu mare priză la picii strânşi ciur în jurul ţarcului expoziţional, concursul a probat teorema că, de cele mai multe ori, oamenii îşi aleg un câine după stilul şi personalitatea lor, creându-se într-un final un fel de tandemuri, de simbioze om-câine care merg până la asemănări fizice şi de comportament.

Tensiune ante-“Pet Show”

Cei care doreau să-şi auto-demonstreze teorema potrivit căreia, în unele cazuri, câinele este sau devine un accesoriu pentru stăpân nu trebuiau să lipsească de la concursul de „Miss Canin” organizat vineri la Mall-ul timişorean. Puteau fi astfel admirate toate tipologiile clasice. Bărbaţii fatali cu freze ţepoase, cu şlapi şi maiou menit să le expună braţele „trase de fiare” care aveau în lesă pit-bulli extrem de nervoşi, ce păreau ei înşişi „traşi de fiare”, sau îndopaţi cu steroizi, având, după cum îşi dădea cu părerea o spectatoare, „cur de cal”. Stăpânii mai boemi, hippy mai mult sau mai puţin întârziaţi, cu evazaţi şi plete, aveau cockeri „rockeri”, cu urechi-plete şi băsmăluţă cu „flower power” la gât. Poliţistul sau agentul de pază, cu burta înainte, ochelari de soare şi pălărie de cowboy, avea prin preajmă ori ciobăneşti germani hiperactivi, ori rottweileri. Nu lipseau nici exemplarele de poşetă, unii cu fundiţe şi pompoane roz, asortate perfect cu fusta de maximum o palmă a stăpânei. Prezenţi la apel erau şi câinii chihuahua, cu stăpâni pensionari, care probabil că optează pentru acest gen de câini pentru că mănâncă puţin, şi ar fi putut mânca cu 15% mai puţin dacă nu ar fi fost Curtea Constituţională pe fază. În