Afirmaţia din titlu nu-mi aparţine. Este chiar a preşedintelui României. N-am făcut altceva decât să constat că în mandatul prezidenţial al lui Traian Băsescu s-a ajuns la degradarea gravă a funcţionării statului. Exemplul evident şi concludent este nepăsarea autorităţilor faţă de hemoragia de specialişti (profesori, medici, ingineri, tehnicieni) care iau calea exilului pentru a scăpa de nesiguranţa şi nedreptatea pe care le trăiesc în ţara lor. Cum să nu fie aşa când nepăsarea a fost exprimată public chiar de preşedinte. Nepăsarea şi incompetenţa se manifestă acum şi faţă de cei care se spune că i-au asigurat lui Traian Băsescu al doilea mandat, adică cei din emigraţie. Ei ar dori să găsească o formulă de a contribui la fondul de pensii, pentru că ­ o parte din ei ­ se gândesc să revină acasă. Am avut ocazia să discut această temă în toamna lui 2008 atât cu ministrul muncii din Spania, cât şi cu secretarul de stat pentru muncă din Italia. Am semnat chiar şi un proiect de protocol în numele guvernului României cu acele înalte autorităţi din ţări în care emigraţia română se numără cu multe sute de mii. Cât de absurdă poate fi poziţia autorităţilor statului român, care ar putea să reglementeze această problemă, spre mulţumirea celor interesaţi, şi chiar buna imagine a guvernării, dar nu întreprind nimic?

Din păcate, aproape orice discuţie serioasă despre ieşirea din criză a României în cadrul politicii promovate de preşedinte este împinsă spre pierdere de timp, farsă şi pedalare în gol. Zeloşii din apropierea lui Traian Băsescu, cei dispuşi să accepte orice vine de la dânsul, oricât de nedemocratic sau imoral ar fi, nu au vreo înţelegere pentru progres, dreptate şi corectitudine. Pentru ei, legea e făcută să fie ori încălcată ori schimbată. Respectată, nu. România a fost dusă într-o fundătură, adică într-o nesiguranţă deosebit de periculoasă. S-a tot spus că