Deşi şpaga se cuantifică, de obicei, în mii sau zeci de mii de euro încasaţi necuvenit, ea se poate măsura şi în metri pătraţi, în cazul atribuirii pe sub mână a unor lucrări de infrastructură de către administraţia locală. Comisioanele şi şpăgile se percep probabil după lungimea drumului care trebuie reabilitat sau construit, după algoritmul kilometrul şi teancul. România liberă scria luni : „Pe ce au tocat drumarii din Vrancea banii judeţului – O parte din banii alocaţi de Consiliul Judeţean Vrancea pentru reabilitarea drumurilor din zonă au fost tocaţi pe cu totul altceva: autoturisme de teren, consultanţă, birotică, garduri şi chiar căzi de baie – În acest caz, procurorii D.N.A. se pregătesc să trimită în judecată cinci oameni de afaceri locali, într-un dosar disjuns din cel în care a fost trimis deja în judecată, pentru abuz în serviciu, preşedintele C.J. Vrancea, Marian Oprişan”. Unul dintre cei implicaţi în acest dosar a avut o idee senzaţională de spălare a banilor încasaţi : a încheiat un contract de „consultanţă birotică” cu o firmă de-a soţiei sale, care, contra a două miliarde lei vechi, l-a învăţat cum să îşi aşeze corect pixurile pe birou. De unde probabil şi declaraţia unora dintre protagoniştii cercetării penale, care au susţinut că îi doare în pix de ancheta procurorilor anticorupţie.
„Soluţia antiexpirare a României: fondurile europene – România expirată s-ar putea reabilita cu ajutorul celor circa 30 de miliarde de euro pe care îi poate lua de la U.E., dacă ar scăpa de corupţie”, titra, marţi, Evenimentul Zilei. Astfel, unul dintre analiştii consultaţi de publicaţie explică felul în care decurg lucrurile în ceea ce priveşte proiectele de infrastructură cu bani europeni : „S-au mai făcut şosele, reţele de apă, însă există corupţia care va fi întotdeauna”. Există deci, chiar riscul ca şpaga să devină brand de ţară, existând avantajul că