Visul mai fiecarui roman care locuieste la bloc este sa-si faca o casa si sa stea dimineata linistit, fara sa mai auda bormasina vecinului de sus. Acesta a fost si visul domnei Maria. Locuia la bloc in Pantelimon, iar in 1995 a cumparat 350 mp de teren pe Delea Veche, o strada linistita cu case de un etaj-doua si pomi in curte. S-a apucat sa isi ridice casa, iar in 1999 s-a mutat in ea. Pana in 2008, adica mai putin de zece ani, a avut parte de viata linistita pe care si-o dorea. Cosmarul a inceput in 2008, cand a inceput sa creasca un bloc in stanga, unul in dreapta si unul in spatele casei ei.
Cu cel din dreapta, de la nr. 24, s-a impacat mai usor fiindca pe partea respectiva casa nu avea ferestre, adica era calcan. La fel si cu cel din spate fiindca intre cele doua constructii este o distanta decenta. Problema cea mare a aparut la blocul din stanga, de la nr. 28A, fiindca imobilul se ridica la doi metri de ferestrele ei.
Nu mai am lumina. Nu mai am intimidate. Ma simt izolata ca intr-o cusca Proprietara casei“Au inceput sa sape fundatiile. Initial nu am spus nimic, fiindca nu stiam ce aveau de gand sa faca si e dreptul lor sa construiasca. Stiti, pe noi nu ne informeaza nimeni, nu ne intreaba nimeni ce parere avem, desi o decizie ca asta ne influenteaza direct viata, pretul proprietatii, etc. Apoi, am vazut ca se ridica ditamai blocul de sapte etaje sub geamul nostru. Daca va uitati, intre casa mea si cladirea lor sunt cam doi-trei metri. Intre casa mea si limita de proprietate sunt 1,5 metri. Primaria sector 2 spune ca intre casa lor si limita de proprietate ar fi 3 metri, insa distanta asta, daca este, este la baza cladirii. Dupa parter, cladirea iese in afara si distanta se reduce la circa 1 metru. Nu mai am lumina. Nu mai am intimidate. Ma simt izolata ca intr-o cusca. Acoperisul mi-e murdar de beton, casa mi se degradeaza, nu pot sa ca
