Este directoarea singurei grădiniţe de zi pentru copii cu probleme neuromotorii din Cluj şi printre puţinele din ţară.

Copiii pe care Mirela şi colegele ei îi au în grijă la Grădiniţa Malteză sunt aduşi de către părinţi de la vârste fragede, unii chiar mai mici de trei ani. „În majoritatea cazurilor, ne ocupăm de copii până când putem să îi orientăm spre o altă formă de învăţământ. Cel mai fericit scenariu este când familia apelează la noi din timp, iar şansele de recuperare sunt mai mari copilul reuşeşte să se integreze într-o formă de învăţământ public”, povesteşte Mirela.

În cazurile în care copilul nu are o dizabilitate severă, adică poate vorbi, poate umbla, atunci în câţiva ani de tratament el se poate recupera. „Sunt şi cazuri în care, deşi copiii au o vârstă de opt ani, ei au o etate mintală de câteva luni. În aceste cazuri nu poţi să gândeşti în perspectivă că va putea merge cândva la şcoală. În astfel de cazuri scopul nostru este creşterea gradului de comfort al vieţii. Mai simplu spus, fericirea copilului”, mai spune specialistul.

Lipsa de informare, principalul handicap

Din păcate însă, potrivit Mirelei, principalul handicap cu care trebuie să se lupte este lipsa de informare a multor familii care, necunoscând faptul că îşi pot ajuta pruncul, lasă vremea să treacă şi boala să se agraveze.

Iar de acest „sindrom” suferă nu doar locuitorii de la sate, a căror surse de informare sunt mai puţine, ci şi cei de la oraş. „Un exemplu foarte sugestiv este o familie care a plecat din satul în care locuia şi s-a mutat în chirie la Cluj pentru a-i oferi terapie copilului, care are şanse de recuperare. Astfel de oameni merită tot respectul, au făcut tot posibilul pentru pruncul lor”, adaugă directoarea grădiniţei.

În cei aproximativ 18 ani de existenţă, până în urmă cu doi ani, servicile Grădiniţei Malteze au fost gratuit