Definit indeobste prin excluderea celui privat, spatiul public s-a bucurat inca din antichitate de atentie, studiul lui ajutandu-i pe conducatori sa-si regleze tinta deciziilor fie in democratie, fie in aristocratie.
Reglementarile sale tin de traditie, idealizate fiind bunul simt, libertatea just inteleasa, dreptatea, democratia, cinstea, onoarea, demnitatea, corectitudinea, buna convietuire, respectul pentru alteritate etc., in proportii specifice fiecarui tip de regim. De remarcat ca spatiul public denota masura nivelului de civilizatie, de aceea statul, organizatiile civice insista sa se legifereze numeroasele-i aspecte.
Or dereglementarea, dezordinea, devalmasia spatiului public romanesc te lovesc de pretutindeni: afisele, reclamele, anunturile lipite si uitate acolo de cand Papura-voda, starea deplorabila a garilor, a salilor de spectacole, a refugiilor pentru pietoni, a pietelor, a mijloacelor de transport etc.
In locuri cu vad, te izbesti de indivizi soiosi expunandu-si infirmitati inflamate ori cersind prin cantece lalaite. In institutii de contact cu cetateanul te intampina aerul statut-prafos de pe vremuri, mizerabila delasare vizuala, turbulente cacofonice obositoare, cu toata marmura si termopanele.
Nu despre ele va fi vorba mai departe, ci despre distorsionarea informatiei sub aspectul ei infractional. Intrucat fenomenul se amplifica, exista pericolul permanentizarii, caci reactia slaba a concetatenilor lasa impresia ca obisnuinta impunitatii e lege.
Corespondenta reclama - calitate produs
Cine deschide ochii mari cand da de clipuri, afise, spoturi publicitare cu produse oricat de "istete", isi pastreaza banii la locul lor. In sezonul ieftinirilor, doar etichetele se inscriptioneaza in asa fel, incat costurile sa para mai mici. Chiar daca vitrinele te asalteaza cu imagini intens colo
