După ce zeci de ani a fost pe partea greşită a istoriei, România riscă acum să aterizeze pe partea greşită a economiei.
Teoretic, există un prag dur sub care o economie nu poate coborî. Dimpotrivă, cu cât cade mai de sus, cu atât şansele de revenire rapidă sunt mai mari. Tocmai au trecut prin experienţa asta ţări ca Turcia, Rusia sau Ucraina, care după căderi ameţitoare văd acum reveniri spectaculoase. La o scară mai mică, acelaşi lucru se întâmplă în ţările baltice sau chiar în Germania. România tocmai atinge acest prag. Cu un PIB care în T2 a scăzut cu doar 0,6% în termeni anuali şi a crescut cu 0,3% în termeni trimestriali, economia pare să fi atins punctul de ricoşeu.
Practic, întotdeauna pot apărea excepţii de la regula ricoşeului. De exemplu, o economie poate rămâne lipită de podea sau, în cazul cel mai rău, poate face o gaură prin care să treacă la un nivel inferior. Exact acesta este riscul acum.
Din nefericire, momentul de impact coincide cu mărirea TVA, măsură care adaugă o presiune de nesuportat asupra economiei. Influenţa recesionistă de 1-2 puncte procentuale - pe care probabil o vor avea în trimestrul al treilea măririle de taxe şi tăierile de salarii bugetare - s-ar putea dovedi suficientă pentru a duce evoluţia economică înapoi pe o tendinţă de scădere. După cum arată lucrurile acum, România este pe cale să încheie şi anul 2010 pe minus.
Pe lângă anul pierdut, impactul psihologic ar fi, la rândul său, devastator. Pentru că România are şanse maxime să fie singura ţară UE rămasă în recesiune. Doar ţări ca Grecia sau Letonia mai candidează pentru accesul în clubul select deschis de România, dar şansele lor sunt mai mici.
Într-o astfel de companie, împrumuturile sunt scumpe, iar investiţiile sunt temătoare. În loc să se apropie de media bunăstării din Uniunea Europeană, România se va îndepărta. Asta, cu atât mai mult cu cât
