Dezvoltatorii imobiliari au planuri mari pentru Şoseaua Kiseleff. Sunt vizate amplele proprietăţi de la nr. 45, 35-37, 39 (clădire care a primit aviz de demolare) şi nu în ultimul rând Ştrandul Tineretului. La acestea se adaugă reşedinţa Adinei Woroniecka, situată la intersecţia dintre Kiseleff cu Strada arh. Ion Mincu nr. 19.

Vila construită la începutul celui de-al doilea război mondial în apropierea fostei reşedinţe a Regelui Mihai a avut iniţial numărul 11 pe Kiseleff, în prezent are număr doar pe Strada arh. Ion Mincu.

Construcţia clădirii a început în 1940, antreprenorul lucrărilor a fost ing. I. Kivonu, iar arhitectul, Alexandru Zaharia. Are subsol parţial, parter, etaj şi mansardă acoperită cu olane, structura fiind din zidărie şi beton, cu planşee din beton armat. Toate profilele, decoraţiile în ipsos şi piatră artificială, coloanele, baluştrii, cornişele, cartuşele, lucratul fierului şi tâmplăriile s-au făcut la faţa locului. (Dosar 124/1940, Arhiva PMB)

Adina Woroniecka a condus "personal şantierul", spunea Luli Sturdza în amintirile sale, iar casa a fost gata în septembrie 1940. La parter, zona oficială pentru primiri era mare, cu un hol amplu şi o scară monumentală, o sufragerie şi un living-room care dă spre o curte interioară. Bucătăria cu oficiu avea intrare separată. Etajul era împărţit în două dormitoare, un dressing-room, două băi, o galerie şi două saloane mai mici. La mansardă erau spălătoria, o baie, patru camere ale servitorilor şi un apartament.

Vila "nu era foarte luxoasă", pereţii erau placaţi cu imitaţie de piatră, însă cele două şeminee, din salon şi din hol, erau din travertin, lucrate de meşteri italieni. Tablouri şi tapiserii Aubusson acopereau pereţii salonului cu câteva mobile, semnate, canapele şi fotolii comode. "Sufrageria era ceva foarte frumos şi original, o masă de piatră şi două cons