Mircea Mihăieș fiindcă el este Mircea Mihăieș: drept, clar, tăios de-ți sare capul de pe umeri.
Istodor: Ce e în capul tău?
Mircea Mihăieş: Depinde de moment. Poate fi şi confuzie, şi limpezime. De cele mai multe ori, nerăbdare. Mă scot din pepeni oamenii care nu te pot face să pricepi ce vor de la tine în primul minut când îţi intră în birou. Mă scot din minţi cei care au timp nesfârşit pentru taclale. De ce eşti aşa cum eşti?
Din cauză de construcţie şi de autoconstrucţie. Încerc să mă descurc cu materia primă precară cu care am fost dotat. Oricum, vorba lui Van Morisson: no guru, no method, no teacher!
Istodor: Cum ai vrea să fii?
Mircea Mihăieş: Mai răbdator cu alţii şi mai atent cu mine. Pe scurt: mai bun. Ţi-ai conturat o identitate ca om? Îţi foloseste la ceva în lumea asta?
Eu mi-am conturat. Dar uite că ea nu se prea potriveşte cu ceea ce cred, spun şi scriu alţii despre mine. Citeşte, la întâmplare, orice comentariu la articolele mele din Evenimentul zilei şi-ai să descoperi că sunt un monstru. Mai rău: un monstru plătit de Băsescu în valută forte, un sinecurist, un individ cinic, care nu crede în nimic, care scrie după cartonaşele cu indicaţii primite de la Cotroceni. Culmea e că revistele culturale care preiau mimetic (ba chiar mai adaugă de la ei) asemenea aberaţii mă laudă pentru cărţile pe care le scriu. Cam asta e identitatea mea. Şi mă mai întrebi dacă-mi foloseşte. Îţi confirm: nu-mi foloseşte!
Istodor: Povesteşte-ti, în 3 rânduri, viaţa.
Mircea Mihăieş: Viaţa mea nu e un roman. Eventual, o carte de călătorii cu o singură pagină, cea care descrie în amănunţime ruta Bucureşti-Timişoara. Şi retur.
Istodor: De ce ICR in viaţa ta?
Mircea Mihăieş: De Patapievici.
Istodor: Cum e sa scrii editoriale? De ce scrii?
Mircea Mihăieş: Pentru mine, editorialele sunt un simplu exerciţiu litera