Lovitura de stat de la Moscova din 18 august 1991 - un adevarat Cernobal politic - este cunoscuta in istorie drept Puciul de la Moscova.

Presedintele URSS Mihail Gorbaciov este retinut la casa de vacanta din Crimeea. Intiatorul conceptelor Glasnost si Perestroika, Gorbaciov, nu a putut prevedea contradictiile si limitele reformelor sale pentru URSS.

Cu o zi inainte semnarii unui nou Tratat Unional, un grup de inalti demnitari sovietici a declarat crearea Comitetului de Stat de Urgenta (GKCP). In acest mod ei au incercat sa preia puterea la Moscova.

Pe 18 august 1991, vechea garda comunista, reprezentata de Dimitri T. Iazov, ministrul Apararii si comandant al Fortelor Armate Sovietice, Boris K. Pugo, ministrul de Interne, Vladimir A. Kriuskov, seful KGB-ului si premierul Valentin S. Pavlov, impreuna cu trei divizii armate, au ocupat Moscova.

Se zvonea atunci ca armata va demola Casa Alba, cladirea guvernamentala, si va termina definitiv cu perestroika. In timp ce Gorbaciov era retinut in Crimeea, Eltin se catara pe un tanc T-72 si vorbeste multimii, castigand simpatia moscovitilor.

Autorii loviturii de stat l-au retinut pe Mihail Gorbaciov in resedinta de la Foros Crimeea si "l-au declarat incapabil sa-si asume functiunile din motive de sanatate". Au numit in fruntea statului pe vicepresedintele URSS, Ghenadi Ianaev, si au organizat un Comitet de stat pentru starea de urgenta.

Dupa anuntul public al puciului, presedintele Federatiei Ruse, Boris Eltin, a facut apel la rezistenta si a cerut armatei sa se alieze cu populatia pentru a face sa esueze "lovitura de stat reactionara".

Ciocnirile dintre fortele de ordine si populatia iesita in strada pentru a lupta contra restauratiei regimului totalitar au dus la caderea pucistilor si arestarea lor. In fata demonstratiilor masive ale populatie