Artista simte că se redescoperă ca om cu ajutorul publicului spectator şi priveşte teatrul de păpuşi ca pe o terapie care dă roade şi la oamenii mari. Irina Idiceanu spune că a simţit nevoia de a trăi printre actori încă din primul an de liceu. Participarea la cursurile Şcolii Populare de Artă a însemnat pentru pietreancă şi accesul în marea familie a scenei din Piatra Neamţ.

„Deşi atunci, când am intrat în clasa a IX-a, îmi doream să devin medic chirurg, mediul artistic m-a acaparat şi m-am simţit ca într-o familie printre actorii de la Teatrul Tineretului. În trei ani n-am ratat niciun spectacol şi cunoşteam culisele scenei mai bine decât propria-mi cameră“, îşi aminteşte pietreanca.

Regizor autodidact

A încercat apoi să studieze regia. „N-am intrat la teatru, dar chiar şi-aşa m-am ambiţionat şi am vrut să-mi urmez visul. De mai bine de un an organizez spectacole cu păpuşi şi simt că acesta este destinul meu“, spune Irina.

După 30 de piese şi 8 păpuşi confecţionate chiar de ea, Irina Idiceanu continuă să aducă zâmbetul pe buzele a cel puţin 60 de persoane la fiecare final de săptămână.

Este convinsă că cei mici sunt cel mai critic public. „Mă inspir din poveştile pentru copii, însă teatrul pe care-l fac nu este destinat exclusiv celor mici. Am spectatori fideli adulţi, care vin săptămână de săptămână“, se mândreşte păpuşarul. Irina îşi creează pentru fiecare săptămână o altă piesă şi alte păpuşi. Acestea variază în dimensiuni de la 20 de centimetri până la peste un metru înălţime. Se ocupă personal de toate: costume, regie, scenografie şi muzică.

„Fiecare păpuşă are ceva special. Le confecţionez din tot felul de materiale: pânză, sfoară, nasturi sau hârtie. Îmi place să cred că spectatorii mei pleacă de la teatrul meu cu gânduri bune şi văd mesajul pozitiv al pieselor“, spune Irina.

Tradiţ