Pentagonul a publicat raportul anual de evaluare a puterii militare a Chinei, cuprinzând şi puncte de vedere asupra strategiei frontaliere chineze şi a relaţiilor cu Beijingul.

Pentagonul alcătuieşte anual acest tip de raport asupra armatei chineze, destinat Congresului american, iar cel dat publicităţii acum critică China în ce priveşte interferenţa, alterarea faptelor şi speculaţii fără fundamentare. Documentul relevă că există multe incertitudini privind calea pe care o va adopta Beijingul în viitor, în special modul în care va utiliza puterea militară. Un subiect analizat este situaţia din Strâmtoarea Formosa, precizându-se că marele stat asiatic şi-a mărit avansul militar asupra Taiwanului în pofida „încălzirii" politice între cele două părţi şi îşi dezvoltă capacitatea de luptă în Asia, până în insula americană Guam, din Pacific.

Raportul priveşte anul 2009, înaintea anunţării de către SUA, în ianuarie, a vânzării către Taiwan a rachetelor antirachetă Patriot, a navelor antimine submarine şi a elicopterelor Black Hawk, în valoare de 6,4 miliarde de dolari. Taiwanul este, în fapt, independent după venirea comuniştilor la putere la Beijing, în 1949, dar China consideră insula ca parte a sa şi a repetat mereu intenţia de a o reintegra ţării-mamă, chiar dacă ar trebui să folosească forţa. Or, raportul subliniază că China intenţionează să instaleze rachete cu rază lungă de acţiune care ar putea atinge port-avioanele americane aflate în Pacific şi lucrează la fabricarea unor astfel de rachete mult mai precise decât cele pe care le deţine în prezent.

Experţii precizează că, în trecut, raza de acţiune a armatei chineze se limita, în est, la insula japoneză Okinawa, coborând spre sudul Mării Chinei, dar analiza dezvoltării arsenalului chinez sugerează că Beijingul se interesează deja de obiective aflate dincolo de Taiwan. Doctrina tradiţională este d