De aproape două luni suntem spectatorii năuci ai unui film de spionaj mai tare decât orice producţie hollywoodiană.

De data asta, scenariul este cât se poate de real, iar războiul umbrelor, purtat tot mai agresiv de americani şi de ruşi, nu ocoleşte România.

Gabriel Grecu, secretar I al ambasadei române de la Moscova, a picat la mijloc într-o dispută a marilor puteri. Dacă Grecu ar fi fost tibetan sau malgaş, probabil că ruşii nu l-ar fi expulzat niciodată. Dar el reprezintă, în plan diplomatic, un aliat militar al Americii şi o gazdă a viitorului scut antirachetă de pe flancul estic a NATO.

Tratamentul aplicat diplomatului Grecu poate fi considerat şi o revanşă după ce, anul trecut, statul român a expulzat trei agenţi ruşi de la Ambasada din Bucureşti. Dar prin momentul ales, el nu poate fi separat de recentul „război al spionilor" dintre Moscova şi Washington, considerat cel mai mare scandal de spionaj de după Războiul Rece.

La sfârşitul lunii iunie, FBI a arestat zece agenţi ruşi care operau în SUA. Ulterior, ei au fost schimbaţi cu patru agenţi americani condamnaţi pentru spionaj în Rusia. Transferul, cea mai mare operaţiune de acest fel de după Războiul Rece, a avut loc la 9 iulie pe aeroportul din Viena.

Undeva între Moscova şi Viena se află Bucureşti, un oraş atât de familiar ruşilor de pe vremea frăţiei româno-sovietice. Pe atunci, America era „John Urâtul", inamicul comun.

Între timp, lucrurile s-au mai schimbat. România a trecut din Tratatul de la Varşovia (care s-a desfiinţat) în NATO, iar relaţia Bucureşti - Moscova a devenit tot mai rece. Asta, poate, şi pentru că Rusia a preluat moştenirea de plumb a fostului KGB.

Faptul că noi prindem trei spioni ruşi, iar ei unul român pare o comicărie când te gândeşti cât de sovietizaţi ne-a găsit prăbuşirea URSS. În 1989-1990, România colcăia de agenţ