La noi, nu gradina Carpatilor, ci statul la coada este adevaratul brand de tara. Statul la coada este sport national iar performantele la care ajungem uneori sint demne de o competitie olimpica. In luna august, se sta la coada la pasapoarte pentru a obtine un bon de ordine pe baza caruia se poate ajunge la functionarul care iti proceseaza datele personale, te pozeaza, iti ia amprentele si te anunta ca poti veni peste doua saptamini sa iti ridici documentul. In tarile civilizate, obtinerea numarului de ordine pentru accesul la un ghiseu se desfasoara simplu si eficient. In institutia in care cineva are treaba exista automate care elibereaza bonuri. Te opresti in fata aparatului, apesi pe un buton, ti se elibereaza numarul, eventual insotit de ora la care trebuie sa te prezinti, apoi iti vezi de ale tale, pina in momentul in care iti vine rindul sa te prezinti la ghiseul unde ai treaba. La noi, eliberarea unui bon de ordine functioneaza dupa regula rabdarii nesfirsite. Asa ca la pasapoarte, intre o suta si doua sute de oameni, majoritatea romani care lucreaza in strainatate, isi pun zilnic in valoare strategiile de linistire a nervilor, cu bucuria secreta ca nu sint nevoiti sa faca asa ceva in fiecare zi. M-am dus la pasapoarte intr-o vineri, pe la sapte dimineata. Programul cu publicul incepea de la 8.30. Nu era prima excursie, mai fusesem deja intr-o expeditie de cercetare si documentare. Cind am sosit acolo, o multime pestrita de peste o suta de oameni fremata in asteptarea momentului cind se deschide ghiseul de la care se elibereaza bonuri de ordine. Unii venisera de la miezul noptii si dormisera in masini sau pe peticele de iarba din preajma cladirii. Altii ajunsesera pe la trei-patru dimineata, aveau ochii osteniti de nesomn si fetele aprinse de incordare. Mame si tati cu sugari in brate se plimbau de colo-colo, jalonind cu prudenta printre miile de mucuri de tig