Talentata moldoveancă a fost medaliată cu aur pe echipe şi argint la sărituri la Jocurile Olimpice din 2000, iar acum este comentator sportiv.
În copilărie îi plăcea să viziteze Grădina Botanică din Bârlad, oraşul natal din judeţul Vaslui, şi să-i privească la televizor pe marii sportivi. Chiar dacă de la 4 ani a început antrenamentel la o şcoală din oraş, abia în 1996, când avea 13 ani, a fost chemată să se alăture echipei naţionale de junioare de la Oneşti. Până atunci însă câştigase toate medaliile posibile de la competiţiile şi concursurile desfăşurate în Bârlad.
Despărţirea de copilărie
„Mi-a fost foarte greu pentru că am fost departe de părinţi de mică. Îmi dau seama cât de mult am muncit ca să ajung să mă cunoască o lume întreagă. Chiar dacă uneori mi-aş fi dorit o copilărie normală, acum ştiu că aşa mi-a fost scris“, mărturiseşte Andreea Răducan. Ajunsă la Oneşti, s-a pregătit atât de bine, încât după doar doi ani a ajuns în lotul naţional de la Deva.
De aici, spune ea, s-a despărţit definitiv de copilărie. Viaţa de gimnastă nu a fost niciodată uşoară, ci a semănat cu un fel de armată la alte standarde, care au disciplinat-o şi au călit-o pentru viitor. Cum româncele erau cunoscute peste hotare de către toţi sportivii şi comentatorii ca fiind bune doar la tehnică şi slabe la planul artistic, Andreea Răducan i-a uimit pe toţi cu un deosebit talent.
Asta pentru că ea dansa în timpul exerciţiilor şi a făcut în scurt timp o impresie foarte bună.
Împreună cu Simona Amânar şi Maria Olaru, Andreea a urcat România pe cele mai înalte trepte şi a lăsat în memoria românilor un fel de „a fost odată ca niciodată“.
Vrea să-şi revendice medalia
Trei românce au cucerit podiumul lumii La Sydney, în 2000. Deoarece a fost descalificată dintr-un motiv pe care nici acum nu-l înţelege, Andreea s
