Discutând despre politicieni, bani şi corupţie, prietenul meu M.W. îmi spune o glumă tip Radio Erevan. “Un ascultător ne întreabă: ce înseamnă AIDS? Răspundem: AIDS este acronimul pentru Additional Income Deposited in Switzerland.” Adică, venituri suplimentare (se înţelege, ilicite) depuse în bănci elveţiene.
Îl întreb: “Dar tu ştii ce înseamnă SIDA?” “Nu”, răspunde el zâmbind. “SIDA înseamnă Such Individuals Deserve Attention.” Adică, asemenea indivizi merită atenţie.
Atenţia noastră, a tuturor, căci mulţi analişti cred că paradigma secolului 21 va fi corupţia politică – e învinsă ori ne pune la pământ. Pe la începutul anilor ‘90, Samuel Huntington spunea că logo-ul tranziţiei poloneze ar trebui să fie “un crucifix tipărit deasupra semnului ce reprezintă dolarul”. Care ar putea fi logo-ul tranziţiei româneşti?
Unii cred că brandul României ar trebui să fie o seceră ce taie frunză la câini şi un ciocan ce umblă cu covrigi în coadă. Alţii propun o piramidă pe a cărei intrare, în funcţie de unghiul de unde o priveşti, scrie fie “La FNI”, fie “La Mătuşa Tamara”; fie “La Loteria lu’ Arvinte”, fie “La Doi Cocoşi ş’un Preşedinte”; fie “La Flota lu’ Manda”, fie “La Petromidia lu’ Tanda”; fie “La Realitatea lu’ Vântu”, fie “La Irealitatea lu’ Luca”. Mă rog, imaginaţia românului a fost întotdeauna mai mare decât pofta lui de a pune capăt situaţiilor pe care zice că nu le mai suportă. Ilustrație & Copyright © 2010 – DION
Chiar aşa, cine nu mai suportă corupţia în România?
Deputaţi care dau banilor un miros atât de putrid, încât moneda naţională pare bătută pe fundul lacului Techirghiol?
Senatori care mai întâi dau şi se folosesc de legi “pe muchia legii”, apoi refuza înfiinţarea unui organism care ar putea să le dovedească fărădelegile?
Vameşi cărora dacă le dai jumătate din ce găsesc la control, te lasă cu cealaltă jumătate de fu