Marele poet şi înţelept persan Firdowsi (cca 935 - cca 1020) istoriseşte în "Cartea regilor" povestea lui Burzoe care a ajuns cu îngăduinţa regelui său până în India pentru a căuta o iarbă miraculoasă. Se spunea că dacă faci un amestec cu acea iarbă rară şi vei unge un cadavru, acel cadavru va învia. Povestea este reluată în postfaţa cărţii "Kalila şi Dimna sau poveştile lui Bidpai" (Ed. Polirom 2010, traducere din limba arabă, postfaţă şi note de George Grigore). Dar eroul persan Burzoe, după îndelungi căutări, are o mare dezamăgire: el găseşte misterioasa iarbă, undeva în munţi, prepară poţiunea, însă constată că nu se întâmplă nimic. Supărat că a pierdut atâta timp pentru o iluzie, persanul se plânge unor medici indieni care-l trimit la cel mai mare înţelept al locului. Acesta i-a spus: "Iarba de leac este învăţatul, iar ştiinţa, muntele, nesfârşit în bogăţie. Cadavrul este omul lipsit de cunoaştere, căci fără cunoaştere totul este ca şi mort. Prin cunoaştere, omul se trezeşte la viaţă. Fericit este cel care se supune muncii. În vistieria regelui se află o carte pe care cunoscătorii o numesc Kalila. (...) De cauţi această carte în vistieria regelui, o s-o găseşti, şi va fi călăuza ta către cunoaştere" (p. 201)...
Aflăm astfel povestea acestei poveşti care este de-a dreptul fabuloasă: un fulger de candoare, înţelepciune şi poezie care străbate Asia şi ajunge încă de acum o mie de ani până în Occident sub diverse versiuni. Un arhetip cultural, aproape, care a influenţat întreaga creaţie medievală.
Surpriză, chiar dacă în cultura română au existat influenţe indirecte încă din vremea lui Cantemir, suntem martorii şi beneficiarii, în anul de graţie 2010, ai primei traduceri din arabă în limba română datorită eforturilor prof. universitar dr. George Grigore de la Catedra de limbi şi literaturi orientale a Universităţii din Bucureşti.
Povestea a av
