ON-LINE

Începuturile prezenţei evreieşti în Banat sînt menţionate în cîteva studii istorice de nădejde. Într-unul dintre acestea ni se spune că „Primele comunităţi de origine ebraică s-au semnalat pe teritoriul Banatului încă din secolul al XVII-lea, fiind de origine spaniolă (sefardă). Un prim grup al evreilor, prezenţi în oraşele Timişoara. Lugoj, Caransebeş, este reprezentat de evreii sefardini, de origine spaniolă, veniţi prin Peninsula Balcanică, în special din Belgrad“ (Ionel Popescu, Comunităţile evreieşti din Banat, Secolele XVIII-XIX, Excelsior Art, p.52). În privinţa sepharadimilor legendele se amestecă adesea cu privirile chiondorîş şi amîndouă sfîrşesc prin a construi fantasme ficţionale. În Encyclopedia Judaica se spune limpede că termenul Sepharad din Biblie se regăseşte în Avdie, I, 20: „Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpînire Canaanul pînă la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sînt la Sefarad vor stăpîni cetăţile de la miazăzi.“ Este însă limpede că Sefarad nu are nici o legătură cu Hispania (numele latin al Spaniei actuale din care au fost izgoniţi evreii sefarzi).

După cum nu e istina1 că în Biblie, la Avdie I.20, referinţa la Sepharad are legătură cu faptul că evreii ar fi fost în Spania încă de pe vremea regelui Solomon. Viaţa viitorilor evrei din Belgrad e legată, pe de altă parte, sigur şi direct, de aceea a străbunicilor pe care dreptcredincioşii catolici spanioli îi vor numi conversos, adică evrei botezaţi. Nici asta nu a fost îndeajuns, ba s-a dovedit mai rău întrucît lumea socotea că acei conversos care s-au îmbăiat în Sfîntul Baptisterium au făcut-o doar aşa de ochii lumi şi că doar „limpieza de sangre“ (sîngele de român verde, cum ar spune Nae Ionescu) poate spune dacă un conversos e aşa cum spune el că ar fi, dar nu este. Grea misie pentru bietul ins asupra căruia se înd