Steven Gallaway este un scriitor canadian, autor a trei romane. Cel de faţă, cel mai recent (din 2008), a devenit imediat bestseller internaţional - "Violoncelistul din Sarajevo"*), tradus la editura Litera de Sebastian Bican. Este povestea a patru oameni care încearcă să supravieţuiască într-un oraş devastat de război. Unul dintre ei este un violoncelist care îşi vede douăzeci şi doi de vecini şi prieteni ucişi de un obuz şi care hotărăşte să cânte douăzeci şi două de zile, în memoria lor, acolo unde a avut loc atacul, o piaţă în care oamenii şedeau la coadă la paine. În timp ce violonisul cântă, o tânără femeie lunetist îl apără de soldaţii adverşi cu preţul propriei vieţi.
Faptele romanului sunt reale. Sarajevo a fost unul dintre oraşele cele mai crunt lovite în timpul războiului prelungit în care s-a destrămat Iugoslavia. Asediul său a durat patru ani, între aprilie 1992 şi februarie 1996, iar ONU a estimat numărul morţilor la zece mii şi pe cel al răniţilor la cincizeci de mii. Au fost distruse zece mii de locuinţe şi o sută de mii au fost avariate. Liderii armatei care a asediat oraşul au fost acuzaţi de crime de război.
La 27 mai 1992, în timpul asediului, un grup de oameni aşteptau să cumpere pâine în piaţa Vase Miskina. Au căzut câteva obuze de mortiere şi a urmat un măcel: douăzeci şi două de persoane au fost ucise şi şaptezci - rănite. Violoncelistul Verdran Smailovic a cântat "Adagio în Sol Minor" de Albinoni chiar în acel loc, în amintirea celor morţi. Smailovic a fugit în anul următor în Irlanda de Nord.
Unii dintre eroii romanului lui Galloway chiar au existat, deşi scritorul le-a transformat mult trăsăturile. De pildă, femeia care se autonumea Săgeată, o remarcabilă lunetistă, care nu voia să se supună ordinelor, şi despre care s-a realizat un documentar în Danemarca. Alţi eroi în mod sigur combină trăsăturile mai multor locuitor
