Ce înseamnă SF? Judecând după un "roman-eseu SF" publicat de Gr. C. Bostan, SF înseamnă sofisticat-fantasmagoric. Sau strictă-fandacsie. Sau suprimarea-firescului. Textul - profetico-ştiinţifico-delirant - este de neînţeles. Îţi vine să crezi că - aşa cum alţii vorbesc în somn - autorul scrie în somn.
Cartea, intitulată O evadare din "Eterna - 1", începe cu prezentare a astronavei hiperspaţiotemporale "Eterna - 1", care transportă mai multe personaje extraterestre, extratemporale (şi extraliterare), numite nr. 1, nr. 2, nr. 3 şi aşa mai departe, până la nr. 9. Nr. 8 este de "sex opus", dar nu se ştie cărui sex îi este opus. Între aceste personaje numerotate au loc dialoguri familiaro-ştiinţifice:
"- Ia uite, a zis cu voce înăbuşită nr. 7, acesta este sau pare a fi chiar protouniversul concentrat într-un microquasar, comprimat într-o sferă, cu toate nuanţele cromatice dintotdeauna...
- Aiurea! l-a bruscat nr. 4. Nicidecum nu poate fi o replică a Universului infinit. Probabil, vrei să zici, mai mult în sens pur teoretic, că e o sinteză a raţiunii şi energiei..."
Citind cartea cu multă răbdare, descifrăm în cele din urmă o nostalgie trăită de fiinţele hiperevoluate din viitor la "revederea" planetei Pământ din secolul douăzeci. Autorul face, cu alte cuvinte, un elogiu al stilului nostru de viaţă de azi, plin de naturaleţe şi poezie, despre care crede că va fi regretat de urmaşii noştri (sau invidiat de supertehnicizaţii locuitori ai altor galaxii). Dar cât de greu ajunge până la noi acest mesaj naiv! Ce numeroase şi complicate sunt frazele la care recurge Gr. C. Bostan pentru a ne comunica ideea - la urma urmelor, banală - că ar trebui să ne bucurăm de ceea ce ne e dat să trăim în prezent!
Eroii săi scriu şi... versuri, sub forma unor integrame. Iată şi analiza unui asemenea hiperpoem scrie de un hiperpoet:
"Atenţiune la centrul
