Incepe sa fie tot mai frustrant. Cand auzeai adesea cate un proaspat bisnitar, intre timp realizat ca prosper om de afaceri impartasind cumetrilor experienta ca "cine detine informatiile are lumea la picioare", intelegeai cu totul altceva decat astazi: or fi existand la dispozitia lor agentii specializate, buletine de informatii economice, studii rare si scumpe, site-uri pe Internet. Sfanta naivitate!
De-abia anii trecuti am priceput dictonul: cine detine informatiile, care se vand ca orice marfa, face rost si de mijloace. Si iata cum: cativa politicieni "clarvazatori" pun la cale o stratagema de scoatere din domeniul public a catorva zeci de hectare in vederea cica a reconstituirii dreptului de proprietate, iar informatia a ajuns la cine "trebuia". Nu se stie daca a costat ceva si cat. Fostii proprietari habar n-aveau ce se intampla cu pamanturile lor din mosi-stramosi, insa noii misiti deja le tranzactionau prin notariate.
Vazand asemenea mistuitoare dorinta de reparare (sanchi!) a unor grave prejudicii ale trecutului comunist, cu toata opozitia unora care tuna si fulgera impotriva ciocoilor, a mosierilor si a imbogatitilor peste noapte, guvernele semneaza "pe coltul mesei" ordonante, transformand dintr-un foc in milionari pe posesorii de informatii.
Parca trasa la indigo, a aparut acum trei ani si vanzarea la Bursa a actiunilor unor firme cu pretul diminuat de 5 ori intre orele cutare. Peste cateva zile, aveau sa valoreze de zece ori pe atat. In concluzie, numai posesorii de informatii au dat iama in pricajitul nostru stat, ca intr-un sat fara vornic.
Intotdeauna au castigat "ai nostri". Inventariind tunurile date in vileag de presa ultimilor 20 de ani, ai dimensiunea unui jaf de jaf national fara seaman in istoria umanitatii. Elementul comun, informatiile. Din ecuatie au rezultat averi uriase, acum greu de justifica