Imagini monstruoase cu euroţigani făcuţi colet în Franţa şi debarcaţi la Timişoara.
Pirande isterice ţipă către ziarişti, ofensate că repatrierea forţată este filmată şi fotografiată, în vreme ce bulibaşe ad-hoc agită porţii consistente de muşchi ţigănesc, bronzat şi tatuat, în direcţia camerelor TV. Şi cum diviziunea muncii impune ca niciun membru al şatrei să nu stea cu mâinile în sân în caz de haoleu, doi puradei îşi dau pantalonii jos ca să arate inamicului bucile tuciurii, la îndemnul pirandelor harţăgoase.
Scena de la Timişoara ar fi rămas una strict românească dacă pe aeroport n-ar fi fost prezenţi şi mulţi ziarişti occidentali. Aceştia n-au priceput de ce sunt asediaţi de tribul fustelor creţe, dar au apucat totuşi să se replieze pentru a transmite la Washington, Londra, Paris, Roma, Berlin, Bruxelles sau Madrid că România este acea ţară minunată în care-şi au sălaşul cerşetorii şi hoţii de portofele.
Nu de mult, alţi bronzo-nervozaţi îşi etalau instinctele războinice printre palatele cu cocoşei din oraşul european Ţăndărei. Câţiva ziarişti bucureşteni, sosiţi la faţa locului pentru a realiza reportaje cu euroţiganii care au speriat regatul britanic, au fost blestemaţi de pirande şi fugăriţi de balaoacheşi, găsindu-şi refugiul în sediul Poliţiei.
Am tot sperat că hoinăreala prin Europa îi va civiliza cât de cât pe compatrioţii noştri născuţi în şatră şi crescuţi în căruţa cu coviltir. Vor vedea şi ei cum merge treaba la Paris, se vor dumiri că nu se pupă aerul de Champs-Elysees cu rufele atârnate-n geam şi cu mâncarea la pirostrii.
Câtă naivitate! Mai degrabă i-au învăţat parpanghelii noştri pe franţuji la prostii decât să renunţe la obiceiurile lor ancestrale. Nu se lasă corupt Parpanghel cu una, cu două! Urmaşii lui Napoleon au aflat astfel, direct de la maeştri, cum se ia doctoratul în manglit portofele şi cum se stor