Profesor la liceu de muzică din Bistriţa, Marian Ţigănilă crede că vocea e cel mai fin instrument lăsat de Dumnezeu pe pământ. Îşi descrie profesia drept o „muncă de atletism vocal".

Marian Ţigănilă cântă de la 3 ani. Uimiţi de precizia cu care reproducea piesele auzite la radio şi televizor, părinţii şi-au dat seama că fiul lor are înclinaţii spre muzică şi l-au înscris la o şcoală de profil. A studiat 12 ani vioara şi pianul la Şcoala de Muzică din Bistriţa, actualul liceu „Tudor Jarda" din Bistriţa, şi la un liceu de profil din Târgu-Mureş. Pasiunea pentru muzică l-a determinat să devină profesor de canto clasic, ocupaţie despre care spune că îl împlineşte. Marian Ţigănilă a absolvit în 1997 facultăţile de pedagogie muzicală şi canto clasic ale Academiei de Muzică „Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca. A predat o scurtă perioadă, după care dificultăţile financiare l-au purtat în afara graniţelor ţării, în SUA, unde a cântat muzică uşoară în localuri selecte. Reîntors în 2003, acesta a obţinut o catedră de canto clasic la şcoala unde a învăţat şi unde l-a descoperit pe tenorul Ştefan Pop, cel care în primăvară câştiga premiul I la concursul de canto „Operalia" din Milano, patronat de Placido Domingo. "Unul ca el se naşte o dată la 100 de ani" Marian Ţigănilă povesteşte că l-a întâlnit prima dată pe Ştefan Pop în clasa a XI-a. „Am rămas uimit de timbrul vocal al lui Ştefan. Mi-am dat seama că vocea lui e ca un diamant neşlefuit care trebuia prelucrat pentru ca şi alţii să-i vadă potenţialul. Unul ca el se naşte o dată la o sută de ani", mărturiseşte profesorul. El l-a sfătuit pe Ştefan să urmeze cursuri de canto clasic pentru că vocea lui puternică, metalică şi incisivă îl avantajează şi, implicit, să renunţe să mai cânte muzică populară pe la baluri şi nunţi. „Nu cred să mai fi existat un tenor român care să cânte aşa de bine ca Ştefan la vârsta lui. Tânărul cânt