Se ocupă de educaţia culturală şi civică a militarilor focşăneni, după ce în trecut a cochetat cu jurnalismul, perioadă pe care o consideră cea mai frumoasă din viaţa ei.

Alina Sonia Raicu şi-a dorit o carieră în armată încă de când era copil, mai ales că provine dintr-o familie în care haina militară a stat la loc de cinste.

Atât tatăl ei, cât şi bunicul, dar şi unchiul din partea mamei au fost ofiţeri ai Armatei Române, iar soţul ei este tot ofiţer. Astfel, în 2003, când i s-a ivit ocazia să-i urmeze în carieră, nu a stat prea mult pe gânduri.

Copilărie militară

„Când eram mică mă jucam cu masca de gaze de la trusa de prim ajutor, cu băieţii din cartier. Acasă eram cinci fraţi, eu fiind singura fată şi eram recompensaţi sau pedepsiţi după reguli militare. Organizarea era ca într-o cazarmă, cu paturi supraetajate, grafic de curăţenie şi multe altele, iar eu eram şeful de pluton care luam papară pentru toate prostiile noastre", îşi aminteşte Alina.

Mai târziu, în anii de învăţământ gimnazial, spune că şi-a descoperit vocaţia către scris, încurajată fiind de profesoara sa de română, Doina Muscalu.

„Aveam teză la română, rezolvasem partea de literatură, iar la gramatică mă plictisisem să mai scriu. Aşa că am scos un caiet şi am început să-mi continui povestea fantastică începută de acasă. Bineînţeles că m-a văzut profesoara, care cu diplomaţia caracteristică dumneaei mi-a luat notiţele şi m-a pus să-mi rezolv mai departe subiectul. Am avut surpriza ca un fragment din ceea ce am scris în timpul tezei să fie publicat, cu largul concurs al doamnei Muscalu, în Revista V, o publicaţie a Uniunii Scriitorilor", povesteşte Alina Raicu.

Talentul pentru scris i-a adus şi alte premii la concursurile de literatură organizate pentru adolescenţi. În perioada liceului a participat la o tabără de jurnalism, unde a câştigat loc