Nicicand in ultimii 20 de ani pesimismul nu a fost mai raspandit ca in Romania lui 2010, spune un studiu al Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii (ICCV). Dar aceasta stare psihologica este legata mai curand de asteptarile exagerate ale populatiei decat de realitatea din teren (un fenomen similar s-a inregistrat si in anii guvernarii CDR). Astfel, trei sferturi dintre cei chestionati apreciaza ca viata lor este mai proasta in 2010 decat in 2009 desi, in practica, scaderile salariale, cresterea impozitelor si a TVA-ului au lovit in luna imediat urmatoare perioadei in care a fost efectuat studiul.
Acest pesimism nu este asadar un efect al masurilor dure impuse populatiei de catre guvernul Boc, ci o anticipare a lor. Mai degraba, discursul catastrofic practicat la scara larga de catre media romanesti si modul lamentabil in care guvernantii au comunicat temele legate de criza au provocat o epidemie nationala de disperare.
72% dintre cei chestionati considera ca, in 2010, conditiile de viata sunt mai proaste decat in 2009. In acelasi timp majoritatea romanilor isi apreciaza locuinta ca fiind buna sau foarte buna si sunt satisfacuti de sistemul de invatamant.
Raport preliminar ICCVCa aceasta disperare este un fenomen indus si nu un simptom al realitatii o demonstreaza si faptul ca, datele studiului ICCV o spun, trei sferturi dintre cei chestionati isi apreciaza starea sanatatii, starea locuintei, calitatea invatamantului si relatiile familiale ca fiind cel putin satisfacatoare. Carevasazica, pe de o parte suntem in groapa, loviti fatal, dar pe cealalta suntem satisfacuti in cele mai importante repere care definesc calitatea vietii. Si asa ne-am trezit impinsi in papucii personajelor dintr-o poveste de-a lui Creanga: „Si, cu ochii pironiti pe drobul de sare de pe horn si mainile inclestate, de parca le legase cineva, incepura a-l
