L-ati auzit pe Boc? Atunci cand a promis ca de la anul salariile vor creste? Suna a ceva. Pentru unii, suna a curaj. Pentru altii, a incurajare. De fapt, ar trebui sa sune a disperare. Disperarea unui om care cauta cu infrigurare un as din maneca. Un glont de argint. Ceva care sa-l scoata din groapa chiar acum. Ceva urgent, ceva palpabil.
Chiar daca promisiunea va fi greu de tinut, trebuia sa o faca. Pentru ca pur si simplu nu are nimic altceva de oferit. Si mai ales pentru ca simte ca, daca nu incearca o schimbare de macaz chiar in momentul asta, e posibil ca guvernarea lui sa se prabuseasca.
Cum sta Boc?
Sta prost. Boc sta prost. Sta prost in sondaje, sta prost in interiorul partidului si sta al naibii de prost in scaunul de premier. Mai ales ca in ultimele zile majoritatea parlamentara pare la un pas de a se risipi. Oamenii pleaca din partid. Altii isi asteapta randul si negociaza la greu cu PSD si PNL.
De ce? Nu neaparat din cauza ca partidul a scazut in sondaje. La urma urmei, ar mai fi timp sa recupereze, pana la alegerile din 2012. Problema e alta. Nu se vede luminita de la capatul tunelului. Nu se vede solutia care sa repuna PD-L pe picioare. Economia merge inca prost, iar premierul da foarte clare semne de slabiciune.
Asa ca oamenii aspri cu mirosul fin incep sa paraseasca la timp corabia. PD-L n-ar trebui sa se mire. La urma urmei, asa si-a construit la randul sau actuala majoritate. Si asa o poate pierde. Asta daca nu face rapid ceva. Adica exact ce incearca sa faca acum premierul Emil Boc. Sa dea ceva, orice. Ceva care sa-i faca sa creada ca merita sa ramai.
Probabil ca, daca ar putea sa-i vorbeasca liber, multi dintre liderii PD-L i-ar striga "fa dracului ceva!".
Din pacate pentru el, Boc a putut veni doar cu ideea asta. Atat. Nu cu un plan economic mai convingator, nu cu