Cele mai renumite furturi de opere de artă au, de multe ori, puţine în comun cu strălucitoarele infracţiuni din filme precum „Ocean’s Twelve“.
Ieri. În 1911, Vincenzo Peruggia, un muncitor italian din Muzeul Luvru, consternat că cea mai renumită operă de artă din lume se afla în capitala Franţei deşi fusese pictată de un italian, subtiliza Mona Lisa din cel mai vizitat muzeu al Parisului.
Peruggia a ţinut faimoasa operă de artă ascunsă în apartamentul său timp de doi ani, după care s-a reîntors în ţara natală şi a contactat un galerist din Florenţa, în scopul de a reda capodopera „patriei" sale. A fost însă imediat arestat dar, după numai un an şi 15 zile, a fost eliberat sub pretextul că motivul crimei sale fusese, cel mai probabil, patriotismul.
În 1961, Kempton Bunton, un pensionar britanic londonez, fura „Portretul Ducelui de Wellington", realizat de Francisco Goya, din incinta muzeului National Gallery din Londra, strecurându-se, în primele ore ale dimineţii de 21 august, pe una dintre ferestrele clădirii şi ieşind în acelaşi mod puţin mai târziu, cu pictura sub braţ.
Într-o cerere de răscumpărare, hoţul pretindea ca, în schimbul returnării operei de artă, pe lângă achitarea infractorului, 140.000 de lire sterline să fie donate familiilor sărace britanice pentru a-şi plăti abonamentul de cablu TV. Cererea a fost, bineînţeles, refuzată.
Bunton s-a predat patru ani mai târziu, returnând opera de artă. Deşi fusese iniţial unul dintre suspecţii furtului, poliţia britanică nu urmărise firul său, considerând puţin verosimilă posibilitatea ca un bătrân de 61 de ani să execute infracţiunea.
La 12 februarie 1994, patru persoane au intrat abuziv în incinta unui muzeu din Oslo şi au furat celebrul „Strigăt", de Edvard Munch. Infractorii au lăsat un bilet în urma lor pe care scria: „Mulţumim pentru paza proastă". Lucrarea intactă a f
