Corporațiile gigantice, cu active și cifre de afaceri de sute de miliarde de dolari, nu au fost niciodată în topul preferințelor oamenilor. Privite ca agenți de influență, care au banii și puterea necesară de a oprima oameni și destabiliza guverne, giganții petrolului intră, după dezastrul BP din Golful Mexic, în reorganizare. Iar asta nu-i neapărat un lucru bun.
Sau, cel puțin, așa sugerează Alexandros Petersen, un specialist în politici energetice, într-un articol intitulat “De ce avem nevoie de giganții petrolului”, publicat în ediția online a revistei Foreign Policy. Argumentul său pleacă de la anunțul făcut de BP, ca urmare a dezastrului în care a fost implicată și care a costat-o direct, în operațiuni de curățare, câteva miliarde de dolari, fără a aminti de fondul cifrat la 20 de miliarde, pus la dispoziția statului american, din care se vor plăti despăgubiri diferitelor afaceri care au avut de suferit, că își va vinde o parte din activele neesențiale, vânzări cifrate la aproximativ 30 de miliarde de dolari. Lovitura financiară primită de BP a determinat compania să se gândească la o restructurare și restrângere a activităților, după ce în anii ’90 și prima jumătate a acestui deceniu, compania s-a aflat în expansiune.
Petersen explică că dincolo de simpatia cu care este privită de opinia publică și chiar de unii oameni politici, restructurarea, adică restrângerea puterii și influenței BP și a celorlalți cinci giganți (Exxon-Mobil, Chevron-Texaco, Conoco-Phillips și Total-Petrofina-Elf), care iau exemplu experiența companiei britanice, pentru Occident și interesele sale, vestea nu este chiar bună. Privind pragmatic, orice vid de influență lăsat de introvertirea acestor mari companii occidentale, va fi speculat de alți actori emergenți, cu o agendă politică chiar mai puțin benignă decât a acestor companii.
Riscuri politice și ecologice
Di
