Credeţi că vreo tânără a vremurilor noastre îşi doreşte să devină cabinieră sau machieuză la teatru sau la operă? Puţin probabil, chiar dacă sunt meserii pline de culoare şi de neprevăzut. Sunt îndeletniciri vitale pentru un spectacol, adesea generoase, dar despre care mulţi nu ştiu aproape nimic.
Şi la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian" lucrează maeştri de lumini, electricieni, maşinişti, maeştri de sunet, peruchieri, croitori, recuziteri, cabiniere şi lista nu se încheie aici.
Aceste meserii există peste tot în lume şi totuşi diferenţa dintre actorii şi muzicienii lor şi actorii şi muzicienii noştri este mult mai mică decât diferenţa între cei care practică aceste meserii din spatele scenei. Şi nu este vorba despre lipsă de har, ci despre o diferenţă fundamentală de calificare, care le lipseşte celor din urmă.
Garanţia profesionalismului
Dacă iniţial au privit această iniţiativă cu rezervă, în mod clar acum, la finalul primei sesiuni de cursuri, cei care s-au văzut îndrumaţi de echipe de formatori ai Accademiei Teatro alla Scala se simt mult mai siguri pe poziţia lor, se simt posesorii unui tip de recunoaştere profesională care le-a lipsit întotdeauna. Până la sfârşitul anului, programul va ajunge şi la angajaţii din zona artistică a Operetei, respectiv instrumentiştii din orchestră.
De unde a apărut această idee? Din dorinţa celor din teatru de a contribui în mod real la evoluţia meseriilor specifice care se dezvoltă în contextul artelor spectacolului, atât cele existente, cât şi cele mai noi, de tipul light designer, sound designer, management cultural, marketing, slab sau deloc reprezentate în programa studiilor de specialitate.
Finanţarea obţinută de Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian" începând cu anul 2009 era o premieră pentru o instituţie de cultură, fiind primul proiect strategic, pe o perioadă de trei ani, dedi
