Deşi peste un sfert din sarcini sunt avortate spontan, multe femei nu recunosc niciodată că au trecut printr-o astfel de experienţă. Pierderea unei sarcini poate duce la consecinţe fizice şi emoţionale grave: şoc, sentimente de autovinovăţie, singurătate.

Avortul spontan este cea mai comună problemă a femeilor care rămân însărcinate. Potrivit „The Guardian", în Marea Britanie, în medie, peste 250.000 de femei îşi pierd anual copiii.

Doctorii spun că peste 50% din sarcini nu ajung să fie vizibile pe testul specific, şi chiar şi atunci când acesta arată pozitiv, 15-20% din ele nu mai ajung la 12 săptămâni. Majoritatea vor fi numite „sporadice", cauzate de anomalii cromozomiale sau genetice în embrion şi nu vor avea nicio influenţă asupra şanselor unei femei de a naşte mai târziu un copil sănătos.

Bebeluş sau sarcină?

Pentru ca fătul să crească şi să se dezvolte normal, copilul are nevoie de un anumit număr de cromozomi. Dacă sunt prea puţini sau prea mulţi, sarcina se termină de obicei în mod natural. Riscul unor asemenea anomalii creşte odată cu vârsta mamei, deşi femeile de orice vârstă pot suferi un avort.

Totuşi, o astfel de explicaţie rareori îi ajută pe cei în suferinţă. Deşi există câţiva care trec repede peste o asemenea experienţă şi încearcă din nou, cei mai mulţi se confruntă cu o serie de emoţii care variază de la durerea pentru copilul pierdut la amorţeală, senzaţie de gol, şoc, tristeţe, furie, amărăciune, vinovăţie, oboseală, pierderea concentrării şi, mai presus de toate, singurătate, chiar şi în cazul celor mai strânse relaţii.

Deşi femeile sunt mult mai bine informate în ziua de astăzi, există încă acest tabu: ele sunt rareori înclinate să dezvăluie că au avut un avort spontan, în ciuda efectelor secundare emoţionale şi fizice considerabile. Experţii care au grijă de femeile care au trecut printr-o astfel de experien