Prostie. Fudulie. Neghiobie. Inepţie. Sunt primele cuvinte ce mă ispitesc ascultându-i pe unii din politicienii noștri de frunte.
Fruntea ţării, cum ar veni, în plină activitate mentală. Ei sunt trestiile gânditoare ale naţiunii. Unul din posesorii unei asemenea mostre de gândire cu defecţiuni este Ministrul de Finanţe Sebastian Vlădescu care a propus să se impună companiilor de stat donaţii din profitul anilor precedenţi. „E cea mai mare tâmpenie economică a tuturor timpurilor" - a calificat această idee, scutindu-mă de comentarii, economistul Ionuţ Popescu. Emil Boc, Premier mic de stat, dar repede gonflabil se socotește o jertfă salutară.
Cu gâtul pe butucul acestui patriotism fără frontiere, dl. Boc se imaginează alături de alţi virtual descăpăţânaţi din categoria aleasă a elitelor de sacrificiu: „Mă pot considera un lider de sacrificiu, în măsura în care Sarkozy, Merkel sau Zapatero sunt lideri de sacrificiu". Alte deviaţiuni la PSD: conducerea a decis ca, în următoarele şase luni, Mircea Geoană fie să tacă, fie să nu scoată o vorbuliţă prin care să se abată de la „linia partidului". Chestia cu tăcerea e atât de curat neconstituţională încât mă ia cu frisoane ceaușiste. Cât privește linia partidului - cred că dl Geoană va avea nevoie de un dicţionar pesedisto-pesedist pentru a descoperi cum arată, de fapt, această linie care duce la construcţii imprevizibile, de la cuboizi la triunghiuri obtuzunghice.
Un alt baros izbește capul naţiunii. Autor? Sebastian Lăzăroiu, consilier prezidenţial: „Nu știu dacă cineva s-a gândit până acum că noi suntem în situaţia în care suntem, dificilă din punct de vedere economic, mai ales în structura bugetului, și din cauza suspendării președintelui din 2007." Nu, nu s-a gândit nimeni, sper ca dl Lăzăroiu să fie primul și ultimul cetăţean de pe planetă atins de acest vertij analitic. Avem însă și societate civilă, n
