Ghidul „Marea Britanie“, al 25-lea din colecţia National Geographic Traveler, va fi distribuit vineri, la preţul de 13,99 lei. Templul Stonehenge este principala destinaţie turistică din sud-vestul Marii Britanii, vizitat anual de aproape un milion de oameni.
Un pelerinaj la monument nu poate să nu aibă impact asupra cuiva cu un pic de imaginaţie, formele bolovanilor dând naştere la întrebări de tipul „când, cum şi de ce?" Răspunsul la prima întrebare este simplu.
Cam prin anul 2950 î.Hr a fost construită o terasă circulară şi circa 400 de ani mai târziu, un cerc dublu din 80 de „blue-stones" - pietre de dolerit - a fost înălţat în interiorul terasei. Mai târziu au fost ridicate pietre de sarasen aproximativ în poziţia lor de astăzi - perechi de pietre verticale de patru metri şi ceva, unite printr-o a treia, aşezată deasupra lor, ca tocul unei uşi. Construcţia a tot suferit modificări până în 1600 î.Hr.
Cât despre cum au reuşit oamenii din Epoca Bronzului să-l construiască, explicaţia se găseşte, probabil, într-o organizare riguroasă a muncii ce trebuie să fi durat câteva decenii. Întrebarea „de ce?" rămâne singura cu un răspuns incert. Dincolo de teoriile Epocii Neolitice, tot ce se ştie cu siguranţă este că în ziua solstiţiului de vară (21 iunie), dacă este văzut de pe Piatra de Altar din centrul construcţiei, soarele se ridică exact deasupra Heel Stone, la 400 şi ceva de kilometri depărtare de ceea ce a mai rămas din terasamentul de acces. Se poate ca Stonehenge să fi fost un observator destinat previziunilor meteorologice, dar nimeni nu poate spune dacă acesta era singurul său scop.
Unii turişti sunt nemulţumiţi că trebuie să admire templul din spatele unui gard din jurul său. Administratorii centrului caută însă bani pentru reabilitarea zonei, după ce Guvernul Marii Britanii a decis să renunţe la finanţarea proiectului.
