OK, au arestat asistenta de la Giuleşti şi noi ar trebui să fim fericiţi că instituţiile statului au făcut dreptate pentru moartea la rotisor a copiilor abia născuţi. Habar n-am ce probe privind periculozitatea socială a femeii au procurorii (din experienţă, înclin să cred că n-au mare lucru) şi nu ăsta-i aspectul pe care vreau să-l comentez. Am două idei, două unghiuri de abordare a acestei tragedii, pe care vreau să le scot în evidenţă. Încerc s-o fac fără patimă. Sper să-mi iasă.
- Asistenta NU a dat foc reanimării şi NU a cârpit cu mânuţa ei (cu scoci sau bandă izolatoare) cablul aerului condiţionat. NU are în fişa postului nici paza unităţii medicale, nici stingerea incendiilor, nici actele de eroism. E plătită doar pentru a-şi face meseria de asistentă medicală şi punct. Dacă a plecat din salon fără să aibă dreptul şi fără să găsească pe cineva care să stea de şase, la cheful de Sf. Maria ori să meargă la toaletă, are partea ei de vină şi, legal, trebuie să răspundă. Însă răspunderea revine în egală măsură şi celor însărcinaţi cu PSI, şi celor care se ocupă de achiziţiile publice, şi celor de la protecţia muncii, şi directorului administrativ, şi managerul spitalului, şi celor care-l ţin în braţe? Mi-e teamă că nu. Poporul vrea sânge şi Moţoci. Acum le are.
- În oglindă, NU mă interesează că asistenta este o femeie minunată şi ultraprofesionistă la o clinică privată, a managerului de la Giuleşti sau nu, de unde am văzut imagini idilice şi profund septice la televizor. Şi nici că pacientele care au bani să nască la privat, care au copii vii pe care aceasta-i îngrijeşte şi care o tutuiesc în direct la tv o apreciază. Cele care n-au avut la teşcherea suficient cash pentru a da viaţă unor copii la clinici private se ocupă zilele astea cu pomenirea sufletelor pe care le-au dus recent la groapă. Dacă-i pute cumva sistemul de stat, de unde se rec
