Sunt incantat, chiar fericit. Cand vad o lucrare frumos realizata, chiar daca e vorba de una nu tocmai ortodoxa, ma inclin si admir spectacolul ideii in sine. Uit pe loc de latura morala sau estetica a fenomenului.
Domnule Boc sunteti mare, daca ati reusit sa castigati un razboi atat de complex. Dupa ce ati tulburat mintile romanilor in toate felurile, ati gasit momentul perfect pentru a anunta, cu mandrie, ca bugetarilor li se vor majora salariile cu 1%, incepand cu 2011. Cata satisfactie proletara a degajat zambetul dumneavoastra atunci cand ati trecut in paranteza salariile mari care nu trebuie sa se astepte sa isi primeasca inapoi cele 25 de procente taiate.
Normal, cine sa mai vada si sa mai simta flegma asta, dupa ce evazionistii mogulizati au fost tinuti la cozi zile intregi sau au infierbantat telefoanele disperati in cautarea unei solutii pentru rezovlvarea ecuatiei de gradul 10 marca Seitan (apropos, sper ca nu ati uitat ca in araba “Seitan” = Diavol).
Cate zile au trecut de cand Boc se jura, tavalindu-se in spasmele reformei si modernizarii statului, ca masurile de austeritate si taierile salariilor bugetarilor sunt valabile doar pentru sase luni? SASE LUNI!?! De parca ti-ar mai arde sa spui ceva la minciuna asta, cand oricum ai stiut ca orice ii iese pe gura premierului e provizoriu si relativ, postmodernism curat.
Domnule Boc, nu va lasati! Dupa cum vedeti aveti in fata un popor care suporta sa fie prostit. Destul de mult. Va rog frumos, testate-i limitele, plusati in continuare! Eu vreau sa vad pana unde, pana cand. Care e maximul pe care il poate indura. Dar stiti de ce? Pentru ca am vaga banuiala ca poate sa duca mai mult decat va imaginati dumneavoastra.
Sunteti la inceput de drum. Opera pe care ati plamadit-o trebuie dusa mai departe. Sper sa nu va deranjeze ghimpele de la Cotroceni si sa treaceti cu bine de data scaden
