Nu am de gând să o acuz pe tânăra domniţă care a provocat accidentul de marţi seară, din faţa Teatrului Fantasio, numai pentru că are X6. Nu este un criteriu.

Hai să facem abstracţie că tatăl fetei este comisar la Garda Financiară, că are bani, că păpuşa de fii-sa arată a piţipoancă sau că i-a făcut o petrecere de majorat de-a stat mâţa-n coadă, cum se spune. Şi acestea sunt, din punctul meu de vedere, detalii absolut neimportante, fără a mă da vreo deontoloagă care priveşte strict aspectul obiectiv al situaţiei. Cine poate fi obiectiv într-un astfel de caz? Să ne imaginăm că bunicul oricăruia dintre noi ar fi fost în locul victimei. Ce i-aţi fi făcut Anastasiei? Măcar cu gândul, dacă nu cu fapta... vă mai interesa cine-i ta-su', ce învârte şi ce maşină l-a lovit? Vă zic eu, nici nu băgaţi de seamă argintiul emblemei de pe maşina de zeci de mii de euro, cu bătaie spre sută. Vă mai păsa că tânăra are prieteni printre crema bamboo-iştilor din oraş, că este cunoscută peste tot, apare prin ziare colorate şi îşi face bezele cu beizadelele Constanţei? Repet, banii, firma, renumele şi lucrurile de acest gen sunt doar amănunte. După cum am văzut, puştoaica nu se află la prima abatere, numai că prima dată a scăpat destul de uşor şi, din dovadă în dovadă, a reuşit să-şi conducă în continuare BMW-ul cu care s-a pricopsit în decembrie, pe străzile urbei, să se dea pe Tomis sau ce îndeletniciri or mai avea tinerii de vârsta ei şi cu statutul său social. Dar ce nu înţeleg eu este altceva. Cu 3 lei sau cu 10.000 de euro în buzunar, având sub fund un Trabant sau un Bugatti Veyron, ar trebui să ne pese mai mult de viaţa şi de libertatea noastră. Ar trebui să ne intereseze dacă omorâm un om, oricum ar fi el, şi ce ne va păstra conştiinţa în timp. Cum ne vom duce zilele de la un anumit moment înainte. Să fim serioşi, oricărui şofer i se poate întâmpla un accident, de la unul simpl