Filozoful maghiar G. M. Tamás afirmă, într-un interviu acordat cotidianului Evenimentul zilei (de marţi, 24 august), cu referire la ţiganii stabiliţi în Franţa: „Regulile trebuie să fie identice pentru toată lumea. Toată lumea trebuie să aibă dreptul să lucreze unde vrea. Aceasta a fost situaţia înainte de Primul Război Mondial, de atunci tot regresăm. Opinia publică şi presa, dacă se mai pretinde umanistă şi democratică, trebuie să înţeleagă disperarea şi răzvrătirea oarbă a ţiganilor marginalizaţi, condamnaţi la sărăcie eternă, asupriţi, pedepsiţi, umiliţi peste tot. Ceea ce mă miră este că ei n-au făcut, încă, recurs la arme şi n-au dat, încă, foc frumoasei noastre Europe creştine, libere, egalitare şi albe-ca-zăpada“. De ce să dea foc Europei? Din disperare? Din ură? Din răzbunare? Este soluţia „dinte pentru dinte“ cea care poate rezolva problemele? G. M. Tamás refuză orice formă de abuz şi de discriminare asupra ţiganilor, considerînd că este nepermis ca Europa să-i alunge dintr-o parte în alta a continentului, dar nu oferă soluţii. Ce soluţii sînt, totuşi, pentru a nu „da foc Europei“? Matei Vişniec, dramaturgul şi jurnalistul român care trăieşte de peste 20 de ani la Paris, a acordat un interviu pentr Hotnews (pe 10 august), în care a recunoscut că există o situaţie conjuncturală ce l-a făcut pe preşedintele Sarkozy să ia măsura repatrierii ţiganilor aflaţi în Franţa. Problema imigraţiei şi a imigranţilor ar putea fi exploatată politic în contextul afacerii Bettencourt, despre presupuse deturnări de fonduri către partidele aflate la guvernare. Numai că, oricît de politicianist şi de electoral ar fi pusă problema, există o realitate pe care Matei Vişniec o identifică în ţiganii români care cerşesc (avînd „monopol“) în pieţele publice şi în staţiile de metrou. Matei Vişniec prezintă în termenii următori reacţia Statului francez: „Este o problemă care exi