Un volum de versuri imposibil de înţeles are un titlu şi el imposibil de înţeles: "Minus patru elegia jumătate (3)". Regretabilă consecvenţă, care nouă, cititorilor, nu ne lasă nici o şansă! Autoarea, o tânără frumoasă, Roxana Gabriela Branişte, ne zâmbeşte mefistofelic din fotografia de pe ultima copertă, cu aerul că ne-a făcut-o.

Adevărul e că ne-a făcut-o. Dacă ne ambiţionăm să parcurgem cartea cu atenţie de la prima la ultima pagină, ne trezim la sfârşit vlăguiţi şi cu părul alb, ca după ani mulţi de temniţă.

Roxana Gabriela Branişte îl imită fără graţie pe Ion Barbu, preluând unele sugestii şi din "limba poezească" a lui Nichita Stănescu. Rezultă o păsărească pe care nu o putem considera nici măcar un joc de-a poezia:

"M-a rele ochii ierbii./ Soarele negru în interiorul pietrei/ conjugă în A carnal./ Curbele stingerii fruct detronat/ prelungirii semnului./ Mă nor firea materia./ Ambrozie dativ se scurg sufocând/ barbarul./ Ochiul cub cu I în A."

Dacă suntem bărbaţi (şi mai suntem, unii dintre noi), simţim că începem să înţelegem ceva întâlnind la un moment dat, într-un poem, cuvântul "sân". Din păcate contextul face ca nici sânul - sânul care ne-a iluminat atâtea clipe din viaţă - să nu ne mai fie familiar. Îl privim ca pe o hieroglifă şi pur şi simplu nu-l recunoaştem:

"Vru lână-n scut/ cât să acopere getarea să./Virulent corp./ Stă sânul cub scutirea./ Pieptind până-n lord ciobanul uns,/ săgeata cununând-o cu Idealul."

Parcă vrând să vină în ajutorul nostru, autoarea ne pune la dispoziţie şi versiunea franceză a unora dintre poeme. Dar nici clara limbă a lui Descartes nu ne ajută la nimic.

Versiunea franceză ne oferă o singură satisfacţie (răutăcioasă): să vadă şi francezii ce înseamnă să citeşti versuri scrise de Roxana Gabriela Branişte, de ce să ne lase ca de obicei numai pe noi, românii, să înfruntăm furtunil