A compus peste 200 de melodii despre Luncaviţa şi despre Dobrogea. Cele mai cunoscute piese ale sale, „Geamparaua Teilor“ şi „La Dobrogea“ au fost cântate în fiecare an la Sărbătoarea Teilor din Luncaviţa. La 84 de ani, nea Puiu, aşa cum îl cunoşteau localnicii, a trecut în nefiinţă. Un final trist, după o viaţă extrem de chinuită.

Nea Puiu Spiru a fost primul cetăţean de onoare al comunei Luncaviţa. S-a născut în 1926 în această comună şi, cu toate că ani buni de zile nu a mai avut voie să se întoarcă acasă, nu a uitat niciodată locurile natale.

Trimis la muncă silnică

Părinţii lui erau oameni înstăriţi din comună, familie de senatori de Tulcea. În 1947, Partidul îi trimite părinţii la Canal, le confiscă proprietăţile, iar el este exmatriculat de la Conservator şi trimis la muncă silnică la Bicaz. În aceşti ani, Puiu Spiru este bătut, batjocorit, distrus psihic de liderii noului partid. În 1947 primeşte interdicţie de a se mai întoarce acasă.După mulţi ani de „reeducare“ este angajat pictor în Şantierul Naval Galaţi, unde a pictat propaganda partidului. În tot acest timp a compus cântece despre Luncaviţa şi Dobrogea. Pe ascuns, noaptea vizita satul şi pe foştii colegi. Atunci când era prins, primea bătăi crunte. În 1963 un vaporean din Luncaviţa îl înregistrează pentru prima dată pe un magnetofon. Aşa s-au păstrat cântecele cărora Puiu Spiru le-a dat viaţă. Înmormântat în cimitirul săracilor din Galaţi

„După o viaţă extrem de chinuită, pe care nea Puiu ajunsese să creadă că i-a dat-o Dumnezeu cu un scop, sfârşitul lui a fost la fel de trist. A fost înmormântat în cimitirul săracilor din Galaţi“, spune Ştefan Ilie, primarul din localitate. Cântecul „La Dobrogea“ (în care îşi imaginează cum ar putea ajunge acasă), a fost scris în 1948, aflat la muncă silnică la Bicaz. Cântecul a prins printre deţinuţi, a fost readaptat în continuu, şi