Dupa '90, multe schimbari, reasezari ale administratiei au fost legiferate, dar fondul a ramas in mare parte acelasi. In perceptia publica, relatiile statului cu cetateanul au devenit tot mai complicate si cronofage iar birocratia, mai stufoasa.
I se aloca o buna parte a bugetului, rupta de la gura investitiilor, a scolii, a spitalului pentru a o mentine la mana politicului. Legea fiind slaba, salariatii institutiilor se supun intai sefului ales/numit de partid, facand munci adesea umilitoare, de la aplauze si lipirea de afise in campanii electorale la sanctionarea opozantilor.
La o privire atenta, descoperi ca pe statul de plata, primarii, presedintii de consilii, prefectii, sefii de deconcentrate si ministrii prasesc viitorul partidului, pepiniera si rezerva de cadre. Acolo se insusesc smecheriile cu banutul public, politicianismul fudul si strategiile de castigare a sufragiilor, nu la institutii de invatamant superior ori de cercetare.
De aceea nu prind la noi ideologiile, iar novicii sunt mutanti, copii fidele ale jupanilor. De aceea, stiintele administrative nu fac doua parale, iar valorile moral-intelectuale nu sunt atrase in sistem.
Romani fiind, stim ca asemenea ramasite feudale au intrat fatalmente in obisnuinta, neputand fi eradicate. Dar nu poti accepta ca statul sa-ti fure castigul si timpul de lucru. Sculerul intarzie ori fuge de la strung ca sa completeze dosare la fisc, la starea civila, la serviciul de personal, la casa de sanatate sau de pensii, numarul de piese lucrate se reduce, iar patronul ii diminueaza salariul. In plus, actele costa de te usuca.
In preajma alegerilor, discursul reformator spumega pe toate canalele. Toti doresc o administratie moderna, toti vor face si vor drege. Insa ideile modernizatoare se refera la cadrul general, la filosofia sistemului, la descentralizare, nicidec