Pe 29 august 1949, URSS a detonat prima sa bomba nucleara, la Semipalatinsk, Kazakhstan. Evenimentul, tinut initial secret de catre Stalin, a avut o mare importanta in evolutia situatiei politice postbelice si mai ales in proliferarea armei atomice si in cursa inarmarilor.
Prima bomba nucleara sovietica a fost testata in poligonul nuclear Semipalatinsk din Kazahstansi avea 22 de kilotone, fata de 15 kilotone, cat a avut bomba similara americana detonata la 6 august 1945, la Hiroshima, scrie History.com.
Toate aceste detalii referitoare la eveniment au fost aflate de abia o luna mai tarziu.
"Parintii" bombei nucleare sovietice sunt considerati savantii Igor Vasilievici Kurceatov, Andrei Dimitrievici Saharov si Piotr Kapita.
Andrei Dimitrievici Saharov (1921-1989) este cel care a creat, in 1953, bomba cu hidrogen (bomba H) sovietica. Inca din 1948 el fusese integrat intr-un grup de cercetatori condus de fizicianul Igor Tamm. Misiunea acestora era de a dezvolta armele nucleare sovietice.
Pana in 1962, cercetarile lor au fost folosite pentru conceperea si realizarea armelor nucleare sovietice. In memoriile sale, academicianul Andrei Saharov, care a lucrat si el in centrul de cercetari stiintifice din Sarov, oras din regiunea ruseasca Nijni Novgorod, il numeste "Instalatia".
Numele sau de cod initial era KB11-Biroul de constructii nr. 11, apoi a devenit Arzamas 60, intrucat era la 60 kilometri de orasul Arzamas. Cum cifra 60 a fost apreciata la KGB drept un indiciu important, numele a devenit "Arzamas-16", iar localitatea a disparut din toate hartile si statisticile. Pana in 1989, existenta orasului a ramas secreta.
Noul oras, construit in mare parte de prizonieri de razboi germani, adaposteste azi, intre altele, un "Muzeu al bombei atomice", in care sunt prezentate arme nucleare din epoca